Fondul mondial pentru sălbăticie afișează o biodiversitate redusă, o creștere a emisiilor de gaze cu efect de seră, o perturbare a ciclului apei și o eroziune crescută ca fiind efectele primordiale ale despăduririi. Milioane de oameni se bazează direct pe păduri pentru subzistență și pierdere din păduri prezintă un risc pentru stilul lor de viață. Defrișarea are loc atunci când tractoarele de pădure sunt arse și arse pentru a lea sau pentru a modifica terenul în scopuri agricole sau de infrastructură.
Potrivit Fondului mondial pentru sălbăticie, aproape 80% din speciile lumii se găsesc în pădurile tropicale. Înlăturarea copacilor duce la pierderea habitatului, punând mii de specii în pericol de dispariție. Pădurile acționează ca chiuvete de carbon și depozitează sute de gigați de carbon, împiedicând-o să intre în atmosferă. Pierderea și arderea acestor păduri determină o concentrare mai mare a gazelor cu efect de seră în întreaga lume. Copacii reprezintă o componentă critică a ciclurilor locale de apă și îndepărtează apa de la sol, care ulterior se evaporă în aer. Copacii filtrează, de asemenea, apa până la pământ, iar așternutul frunzelor acționează ca o acoperire a solului, menținând solul în loc. Tracturile de terenuri goale după despădurire tind să fie foarte uscate, lipsite de sol vegetal și sunt susceptibile la evenimente de scurgere.
Fondul mondial pentru sălbăticie raportează că 12 până la 15 milioane de hectare de teren sunt defrișate în fiecare an. Pădurile de ploaie au cel mai mare risc de defrișări, iar 87% din toate defrișările au loc în doar 10 țări tropicale.
