Necroza și apoptoza sunt diferențiate prin cauzele lor, necrozarea fiind rezultatul accidental al interacțiunilor cu agenții patogeni și apoptoza fiind produsul unui mecanism celular programat. Acestea sunt cele două tipuri majore de decese celulare în organisme vii, multicelulare. In ciuda acestei dihotomii obisnuite, cercetarile arata ca distinctia dintre aceste doua tipuri de moarte celulara nu este la fel de clara ca sa crezut odata.
Necroza rezultă din eliberarea de toxine de la agenți patogeni sau de la alte traume către celule, suficiente pentru a provoca moartea celulelor. În general, această moarte celulară nu este un efect deliberat al agentului patogen. Este un efect secundar al proceselor digestive. Oarecum confuz, plasturele de țesut mort sunt identificate drept necroze, chiar și atunci când cauza morții celulare este necunoscută.
Apoptoza este o parte vitală și regulată a funcției globale a organismului și este moartea programată a celulelor prin procesele chimice proprii ale celulelor. Acest lucru se întâmplă pe tot corpul și este necesar pentru a face loc celulelor de înlocuire, pe măsură ce cele vechi se uzează. De asemenea, apare ca răspuns la anumiți agenți patogeni, în special la viruși, deoarece o celulă care se distruge nu propagă virusul. Apoptoza începe cu distrugerea structurilor interioare ale celulei, adesea urmată de o ruptură a membranei și de absorbția constituenților acesteia de celulele din apropiere. Uneori însă, ca și în straturile exterioare ale pielii, celulele moarte nu se rup, ci rămân în loc și continuă să servească o funcție după moarte.
