Teoria filamentului glisant este termenul pentru procesul care descrie modul în care un filament subțire alunecă peste un filament gros pentru a genera o contracție a mușchilor. O serie de pași au loc astfel încât mușchiul să genereze tensiunea necesară pentru a contracta.
Un impuls nervos declanșează eliberarea unei substanțe chimice care determină eliberarea calciului din reticulul endoplasmatic. Calciul se leagă apoi de troponină. Această moleculă este capabilă acum să se conecteze la actin. Energia din adenozin trifosfat sau ATP permite molecula tropinină /calciu /actină să tragă filamentele actinei astfel încât filamentul subțire să alunece pe filamentul gros și să determine mușchiul să se contracteze. Durata contracției depinde de cantitatea de ATP și de calciu.
