Cladistica ilustrează relațiile evolutive în continuă dezvoltare dintre formele de viață, în timp ce sistemul linnaean clasifică organismele în funcție de trăsături fizice fixe. Cladistica organizează toată viața într-un cadru al teoriei evoluționiste, în timp ce sistemul Linnaean ajunge înapoi la un concept aristotelian de nume științifice.
Cladistica este o metodă dezvoltată pentru a asocia modelul evolutiv cu necesitatea practică de clasificare a organismelor. Cladistica prezintă ramuri ale evoluției și permite utilizatorilor să vadă cât de strâns este o specie legată de o altă specie în orice moment al istoriei evolutive. Cladistica organizează viața în conformitate cu istoria dezvoltării, mai degrabă decât cu similitudinea unei forme de viață cu alta în orice moment. Cladistica nu este destinată utilizării în afara muncii care implică teoria evoluției.
Carl Linnaeus și-a dezvoltat sistemul în încercarea de a da fiecărei forme distincte de viață un nume universal și un loc în cadrul unei structuri a întregii vieți, în funcție de asemănările fizice. Această structură desemnează o specie, gen, familie, ordine, clasă și împărăție pentru fiecare organism. Linnaeus sa bazat pe un model anterior de clasificare oferit de Aristotel, deși Linnaeus a schimbat și lărgit modelul lui Aristotel. Sistemul Linnaean grupează specii cu asemănări fizice, indiferent de diferitele moduri în care aceste trăsături au fost dezvoltate în fiecare specie.
