Teoria dezangajării afirmă că, în cadrul societăților, persoanele în vârstă trec treptat printr-o perioadă de ajustare prin care întrerup rolurile publice și se retrag din conexiuni sociale. În cele din urmă, ei au doar contact cu prietenii apropiați și cu familia membri.
Teoria dezangajării a fost avansată în "Growing Old", o carte publicată în 1961 de Elaine Cumming și William Henry. Acesta susține că societatea beneficiază de dezangajarea persoanelor în vârstă, evitând perturbările atunci când membrii importanți trec dintr-o dată brusc și permițând persoanelor tinere să preia locurile de muncă vacate de persoanele în vârstă.
Totuși, alte teorii au fost avansate, care contrazic teoria dezangajării. Acestea includ teoria activității și teoria continuității, ambele afirmând că societatea valorează seniorii care rămân o parte viabilă a societății până când aceștia trec. Începând cu aprilie 2014, aceste două teorii sunt mai acceptate decât teoria dezangajării.
