Suprafața Saturnului este formată din hidrogen, heliu și o mică cantitate de oligoelemente suplimentare. Suprafața Saturnului nu este solidă, ci este compusă aproape în întregime din gaz, făcând imposibilă orice tip de nava spatiala pentru a ateriza pe planeta.
Planeta Saturn nu are o suprafață reală; suprafața este clasificată drept punctul în care presiunea atmosferică este egală cu cea a Pământului la nivelul mării. În atmosferă există și metan și amoniac, dar acestea sunt în cantități mici. Suprafața lui Saturn este de asemenea dotată cu câteva furtuni, alimentate de căldura internă a planetei. Vânturile extrem de mari alunecă suprafața în niște benzi distincte de nori galbeni și aurii care se învârt în jurul planetei, ajungând la viteze mai mari de 1.000 de mile pe oră. Zonele cele mai apropiate de ecuatorul său sunt cele mai extreme vânturi, iar viteza vântului scade proporțional cu creșterea distanței de la ecuator.
Lângă stâlpii lui Saturn, suprafața erupe periodic în furtuni mari, complet cu iluminare. În timp ce cele mai multe furtuni de pe suprafață sunt albe, câștigându-le titlul de "Great White Spots", o furtună recentă a crescut destul de mare și a devenit roșie, sugerând că a avut loc o schimbare în chimie. Aurorele au fost de asemenea fotografiate pe suprafața Saturnului, atât la polul nord cât și la sud.
