Subunitatea ADN-ului se numește nucleotidă. O nucleotidă este subunitatea de bază într-un acid nucleic și constă dintr-un zahar pentozic, un fosfat și o amină heterociclică.
Deși sunt cele mai cunoscute ca blocuri ale ADN-ului, care stochează și transferă informațiile genetice ale unui organism, nucleotidele fac parte din aproape orice proces biochimic.
Nucleotidele sunt prezente în aproape orice formă de viață, de la bacterii și virusuri la oameni. Ei poartă pachete de energie într-o celulă și joacă un rol-cheie în metabolism. Nucleotidele participă, de asemenea, la semnalizarea celulară, comunicarea și coordonarea acțiunilor celulare.
Bazele cele mai comune în nucleotide sunt piridina nicotinamida, purinii adenina și guanina și pirimidinele uracil, timina și citozina. Zahărul de pentoză este fie riboză, fie deoxiriboză. În funcție de zahărul de bază, nucleotidele sunt fie ribonucleotide, fie deoxiribonucleotide.
Sursele de chimie, cum ar fi ghidul stilului ACS, afirmă că termenul de nucleotidă se referă numai la o moleculă care conține un fosfat. Utilizarea obișnuită în manualele de biologie moleculară însă extinde adesea definiția pentru a include molecule care au două sau trei grupe de fosfați. Prin urmare, termenul "nucleotidă" se referă în mod tipic la un monofosfat de nucleozidă, dar difosfații nucleozidici și trifosfații nucleozidici pot fi de asemenea considerați nucleotide.
