Cele mai frecvente surse de clorofluorocarburi sunt aerosolii și scurgeri de la echipamentele de refrigerare, potrivit Agenției de Protecție a Mediului din Scoția. Alte CFC sunt eliberate în atmosferă de către industriile care le produc și le folosesc și produsele care le conțin. CFC-urile nu au surse naturale cunoscute în mediul înconjurător.
Clorofluorocarburile și halonii sunt substanțe chimice produse de om care apar ca lichide sau gaze. Acestea conțin carbon, fluor și clor. CFC-urile nu apar în mod natural și sunt întotdeauna fabricate, potrivit Clean Air Strategic Alliance. Acestea nu sunt toxice sau inflamabile, deși au un impact considerabil asupra atmosferei. Acestea sunt de obicei utilizate ca un agent de spumare, lichide de răcire în refrigerare și aer condiționat și solvenți de curățare. Acestea au fost adesea utilizate ca propulsori în cutii de aerosoli în trecut.
Clorofluorocarburile au două efecte majore asupra atmosferei. Primul este efectul de seră, în care CFC-urile și halonii acționează ca gaze cu efect de seră. Al doilea este efectul de epuizare a ozonului, în care CFC-urile și halourile se deplasează încet din atmosfera inferioară către stratosferă și se descompun. Atomii clorului sau bromului eliberați în descompunere au capacitatea de a distruge zeci de mii de molecule de ozon, determinând astfel ca stratul de ozon de protecție să devină mai subțire.
