Scopul principal al ADN-ului este de a stoca informații ereditare în celulele tuturor lucrurilor vii. Este o moleculă care codifică instrucțiunile genetice utilizate în dezvoltarea și funcționarea tuturor organismelor vii cunoscute.
ADN-ul facilitează, de asemenea, sinteza biologică specifică în crearea moleculelor de ARN și a proteinelor celulare.Informațiile stocate în ADN sunt sub forma unui cod format din patru baze chimice: adenină, guanină, citozină și timină. Aceste baze se împerechează unul cu altul pentru a forma perechi de baze. Acest proces este cunoscut ca împerechere de bază și apare atunci când bazele se atașează unul pe altul prin legături de hidrogen. Fiecare bază este atașată la o moleculă de zahăr și o moleculă de fosfat. În mod colectiv, o bază, zahăr și fosfat formează o nucleotidă.
Nucleotidele sunt aranjate în două fire biopolymer numite polinucleotide. Polinucleotidele se învârt în jurul lor într-o dublă helix, care ia o formă similară cu cea a unei scări. Nucleotidele sunt legate între ele într-un lanț prin legături covalente între zahărul unei nucleotide și fosfatul celuilalt. Această secvențiere a bazelor care leagă cele două fire biopolymer determină caracteristicile naturale ale lucrurilor vii în care există ADN-ul specific.
