Cea de-a doua mare trezire a fost o perioadă de renaștere religioasă în Statele Unite între anii 1790 și 1830, în care denominațiunile metodiste și baptiste au crescut semnificativ. În timpul celei de-a Doua Mare Treziri, revivaluri entuziaste și întâlniri de tabără ținute în întreaga țară, milioane de oameni convergând la denominațiuni evanghelice sau formând noi denominațiuni creștine.
Cea de-a doua Mare Trezire a început în New York și sa răspândit spre sud de acolo, luând rădăcini în special în Kentucky, Tennessee și Ohio, care apoi constituia granița SUA. Mișcarea a avut un ton populist, în care oamenii se vedeau ca fiind egali spirituali pastorilor sau predicatorilor lor, iar predicatorii erau considerați vrednici pe baza retoricii lor, mai degrabă decât a acreditărilor lor academice. Femeile și afro-americanii erau în mod special implicați în revigorări, cu un număr mult mai mare de convertiți decât erau albi; în cele din urmă aceasta a dus la implicarea femeilor și a afro-americanilor în bisericile lor. În această perioadă s-au format mai multe denominațiuni noi, inclusiv adventiștii de ziua a șaptea, Biserica lui Cristos, discipolii lui Cristos și Biserica metodistă africană episcopală. Cea de-a doua revigorare a Marelui Trezire a subliniat rolul bisericii în predicarea mântuirii și în purificarea societății. Prin aceste revivii, semințele au fost semănate pentru ceea ce ar deveni mișcările de temperanță și aboliționism.
