Relația dintre învățare și cunoaștere este că cunoașterea este un proces care duce la un comportament învățat sau un răspuns. Ca urmare a acestei relații, învățarea are loc prin mai multe forme de comportament cognitiv.
În timp ce învățarea și cunoașterea pot părea similare, ele sunt definite diferit. Învățarea este definită ca o activitate sau un proces care duce la obținerea de cunoștințe. Cunoașterea este definită drept actul sau procesul de cunoaștere.
Pe lângă relația menționată mai sus, aceste două elemente sunt bazate pe performanță. Învățarea se bazează pe teoria că un organism se naște cu capacitatea neurologică de a dobândi cunoștințe. Fie prin intermediul unui mediu structurat, cum ar fi școala sau locul de muncă, sau încercarea și eroarea, au loc anumite procese cognitive pentru a produce cunoștințe. Aceleași procese devin trăsături ale individului și pot duce la învățarea suplimentară. Există niveluri diferite de cunoaștere care variază în funcție de specie. Oamenii sunt cunoscuți ca având un nivel ridicat care nu poate fi prezent la alte animale.
Un factor major cu învățarea și cunoașterea este motivația. Cu cât stimulii din mediul unei persoane sunt mai mari, cu atât accentul este mai mare pe învățarea unui nou comportament. Prin acest proces, feedback-ul pozitiv și negativ pe care l-am primit ajută la stabilirea proceselor care sunt menținute și care sunt eliminate.
