Efectul observatorului în psihologie, cunoscut și ca efectul Hawthorne, se referă la subiecții care își schimbă comportamentul atunci când sunt conștienți de prezența unui observator. Acest lucru se aplică atunci când un psiholog își observă pacienții sau când persoana este conștientă că este înregistrat.
Studiul inițial privind efectul Hawthorne a avut loc în 1950 și a presupus că conștientizarea observării ar putea temporar să îmbunătățească comportamentul muncitorilor și să crească productivitatea, deoarece oamenii tind să manifeste o motivație sporită atunci când li se acordă o atenție deosebită. După studiu, productivitatea a scăzut și a revenit la normal. Efectul observatorului este evident în documentarele de televiziune în care oamenii sunt conștienți că sunt filmați. Este posibil să se evite efectul observatorului în timpul studiilor prin utilizarea unor metode discontinue, astfel încât subiectul să nu știe că el este observat.Efectul observatorului este o formă de reactivitate. Reactivitatea se poate referi și la subiecții care modifică comportamentul pe baza așteptărilor percepute ale observatorului. De exemplu, efectul de experimentare apare când observatorul îi spune subiecților despre așteptările lor și subiecții acționează în consecință. Efectul Pygmalion se referă la schimbarea comportamentului elevilor pentru a răspunde așteptărilor profesorilor. Ambele efecte din urmă pot fi cauzate de prejudecăți sau stereotipuri preexistente.
