Potrivit dr. Andrew Weil, gândurile intruzive sunt impulsuri sau idei involuntare cauzate de anxietate și sunt un simptom comun la persoanele cu tulburare obsesiv-compulsivă, denumită și TOC. Persoanele cu experiență TOC gânduri intruzive, neplăcute care în mod obișnuit se învârt în jurul pericolului, bolii și violenței și, adesea, părăsesc suferința într-un sens de disperare. Gândurile intruzive sunt uneori denumite obsesii.
Clinica Mayo explică faptul că gândurile și obsesiile intruzive conțin adesea teme de comportament agresiv, care se rănesc pe sine sau pe alții, strigând obscenități și acționând necorespunzător. Pentru a minimiza anxietatea creată de gândurile nedorite, suferinzii deseori efectuează ritualuri care includ numărarea, verificarea în mod repetat, spălarea și curățarea și cererea de reasigurare de la ceilalți.
OCD-UK explică faptul că gândurile intruzive pot avea o putere extremă asupra indivizilor anxiosi. Persoanele fără anxietate sau TOC pot îndepărta cu ușurință gândurile intruzive, dar suferinzii pot fi rapid prinși într-un ciclu repetitiv și distresiv de a-și imagina comportamentele compulsive cel mai rău și performant până când anxietatea din jurul gândului intruziv s-a disipat. Persoanele cu TOC sunt conștiente de faptul că gândurile lor intruzive sunt iraționale, dar anxietatea lor îi determină să obsedeze continuu. Pacienții cu TIS au tendința de a avea un sentiment de responsabilitate crescută atunci când vine vorba de siguranța celorlalți și de a-și percepe gândurile intruzive ca o adevărată amenințare, indiferent de propria conștientizare a iraționalității gândurilor și ideilor intruzive.
