O imagistică prin rezonanță magnetică sau un aparat RMN înconjoară pacientul cu un câmp magnetic și emite unde radio pentru a genera imagini transversale, conform Clinicii Mayo. O tomografie cu emisie de pozitroni sau PET, scanerul detectează radioactivitatea în organism după ce pacientului i se administrează o substanță chimică radioactivă specială.
Ambele proceduri MRI și PET necesită să fie așezate pe o masă care alunecă într-un scaner similar tubului. Cu toate acestea, radiologii folosesc de obicei scanari RMN pentru a capta imagini detaliate ale dimensiunii si aspectului unui organ, in timp ce scanteile PET ii ajuta sa stabileasca daca organele functioneaza corespunzator.Tehnologia RMN produce imagini de înaltă rezoluție, oferind radiologilor metode neinvazive de observare a anomaliilor, cum ar fi leziunile maduvei spinării sau tumorile, statele Mayo Clinic. Când un pacient intră în aparatul RMN, o concentrație intensă de energie magnetică determină alinierea atomilor de hidrogen din organism. Undele radio direcționate determină atomii să emită semnale energetice, pe care computerul le utilizează pentru a crea reprezentări vizuale ale interiorului corpului. Scanările cu IRM pot prezenta riscuri de siguranță pentru persoanele cu dispozitive metalice implantate, cum ar fi valve artificiale cardiace.
Scannările PET sunt valoroase pentru localizarea leziunilor organelor, dar expunerea limitată la radiații face ca procedura să fie nesigură pentru femeile însărcinate, potrivit News Medical Today. Pentru a crea un mediu radioactiv în organism, un radiolog dă pacientului o doză sigură de radionuclid, un medicament combinat cu o substanță naturală de marcare, cum ar fi apa. Scanerul detectează particulele de energie pozitive eliberate de radionuclid în timpul călătoriei prin corp.
