Habilitarea și reabilitarea se concentrează asupra actului de abilități de învățare. Principala diferență dintre cele două este că habilitarea se concentrează pe învățarea de noi competențe, în timp ce reabilitarea se concentrează pe recâștigarea aptitudinilor pierdute, potrivit Universității din Minnesota Centrul pentru Drepturile Omului.
Lecțiile învățate în timpul habilitării sau reabilitării se concentrează pe abilitățile fizice și emoționale, cunoștințele și abilitățile. Potrivit Centrului pentru Drepturile Omului al Universității din Minnesota, habilitarea și reabilitarea sunt adesea legate de problemele legate de sănătate care au condus la un handicap. Cu habilitare, un individ ar fi putut să se fi născut fără abilități, abilități sau cunoștințe și trebuie să-i învețe. Odată cu reabilitarea, o persoană ar fi suferit o boală sau răniți din cauza unui accident care la lăsat fără cunoștințe, abilități sau abilități, iar reabilitarea cu un profesionist îi ajută să recâștige aceste abilități. Deși atât munca de habilitare, cât și cea de reabilitare, pentru a obține abilități prin terapie fizică, psihică și ocupațională, abordările pot fi diferite și personalizate. De exemplu, cu reabilitarea, un terapeut poate lucra cu individul pentru a-și reaminti sentimentele sau cunoștințele pentru a-și recâștiga calificarea, în timp ce cu habilitare, un profesionist lucrează pentru a preda abilitățile pentru prima dată la un individ. Scopul habilitării și al reabilitării este de a permite persoanelor cu dizabilități să-și păstreze independența maximă.
