Logica deducției folosește o ipoteză și examinează posibilitățile pentru a ajunge la o concluzie logică, iar raționamentul inductiv generează generalizări largi dintr-un set de observații specifice. Metoda științifică necesită o logică deductivă pentru a testa o ipoteză și oamenii de știință folosesc de asemenea raționamente inductive pentru a forma ipoteze.
Logica deductivă, cunoscută și sub denumirea de "de sus în jos", pornește de la o idee generală până la detalii. O ipoteză este formată, în general, folosind un silogism sau un argument în trei pași. De exemplu:
- Fiecare plantă este bazată pe carbon
- Acest lucru în mână este o plantă
- Prin urmare, această plantă este bazată pe carbon
Din cauza generalizărilor largi folosite în logica inductivă, există o șansă rezonabilă ca această ipoteză sălbatică să fie greșită. Un exemplu de logică inductivă este că "Elizabeth este o femeie și are păr lung, de aceea toate femeile au păr lung". În timp ce concluzia este falsă, permite oamenilor de știință să formeze teorii și ipoteze de testat.
Deducerea poate da o dovadă absolută unei teorii atâta timp cât premisele sunt corecte, însă dacă premisele rămân nedovedite, ele trebuie acceptate la valoarea nominală. Inducția logică poate fi condusă de observații și măsurători, nu oferă niciodată dovada unei teorii. Metoda științifică utilizează un amestec de raționament deductiv și inductiv pentru a funcționa.
