Generația spontană este convingerea că viața poate fi formată din lucruri neviabile, în timp ce biogeneza este creația vieții de la alte lucruri vii. Mai multe experimente au demonstrat că generația spontană este un corp ilogic de gândire.
Dezvoltat în secolul al XVII-lea, conceptul de generație spontană a devenit popular în secolul al XIX-lea. Experimentele lui Francesco Redi, Lazzaro Spallanzani și Louis Pasteur au ajutat să se demonstreze că generația spontană a fost imposibilă. Un lucru non-viu nu poate crea un lucru viu chiar și într-un mediu care susține viața, cum ar fi un incubator. Formele de viață, fie în aer, fie în lichide, trebuie să fie prezente pentru ca viața să prospere.
Biogeneza este un corp de gândire derivat din experimentele efectuate de oamenii de știință care au studiat generația spontană. Termenul a fost inventat de Henry Charlton Bastian ca răspuns la constatările lui Pasteur, ceea ce a făcut evident că viața organică nu poate proveni dintr-o sursă non-viu. Biogeneza este, de asemenea, utilizată ca termen pentru a descrie reacțiile chimice care au loc în organismele vii. De asemenea, cunoscut sub numele de biosinteză, este procesul prin care compuși diferiți se combină pentru a forma molecule complexe, cum ar fi aminoacizi, proteine și molecule de ADN. Spre deosebire de generația spontană, biogeneza este larg acceptată ca valabilă în comunitatea științifică.
