Există o serie de diferențe între cracarea termică și catalitică, dar cele principale sunt variația temperaturii și a presiunii utilizate în procese. Ambele procese sunt utilizate în rafinarea petrolului pentru a se descompune molecule de hidrocarburi. Acesta este unul dintre principiile în care țițeiul este transformat în benzină.
În cazul cracării catalitice, se utilizează un catalizator pentru obținerea rezultatelor cu condiții de funcționare mult mai puțin severe. Acest proces sparge moleculele în produse mai ușoare în timpul operației de crăpare. Cracarea termică utilizează căldură ridicată, de obicei în jur de 800 de grade Celsius, împreună cu o presiune ridicată de circa 70 atmosfere pentru a descompune moleculele. Acest proces produce o mulțime de deșeuri solide, care duc la dezvoltarea altor procese, cum ar fi cracarea catalitică.
