Izolarea geografică generează speciație deoarece membrii unei populații nu se pot reproduce unul cu celălalt. Această izolare reproductivă previne amestecarea genei și permite fiecărei populații să evolueze de-a lungul căilor diferite în funcție de presiunile specifice prezente în mediile diferite.
Membrii unei populații pot deveni izolați din punct de vedere geografic datorită schimbării climatului sau a terenului. Odată izolat din grupul principal, o populație începe să se adapteze la mediul specific în care se află. Dacă mediile sunt diverse, o populație care este izolată geografic de ceilalți membri ai populației poate să devieze într-o specie separată în timp.
Populațiile nu trebuie să fie izolate din punct de vedere geografic pentru a preveni amestecarea genei. Unele populații sunt izolate din grupul principal deoarece trăiesc într-o porțiune diferită a ecosistemului. Acest tip de izolare se numește izolare ecologică.
Membrii unei populații pot avea diferite ritualuri de împerechere sau timpi de reproducere care duc la pierderea posibilității de a fi crescuți. Izolarea datorată diferitelor modele de reproducere se numește izolare temporală. Izolarea comportamentală apare atunci când diferite ritualuri de împerechere provoacă speciație. Uneori se produce specie datorită incapacității fizice a membrilor unei populații de a se reproduce una cu alta. Acest proces este cunoscut sub numele de izolare mecanică.
