Moralitatea absolută măsoară întrebările etice împotriva unui set de standarde necondiționate, fără a ține seama de circumstanțele atenuante. Moraliștii absolută cred că o sursă fundamentală, cum ar fi o divină, stabilește criteriul moralității care le face fără minte și ironclad.
O poziție extremă de moralitate absolută promovează că o acțiune este imorală chiar și atunci când este făcută pentru un bine mai bun. De exemplu, minciuna este întotdeauna imorală, chiar dacă este făcută pentru a salva o viață. Teologia creștină funcționează pe un absolutism clasificat atunci când două absoluturi sunt incompatibile și acea datorie este întotdeauna să asculte de puterea mai mare. Din punct de vedere istoric, guvernarea prin moralitate absolută este favorizată deoarece simplifică crearea de legi, ascultarea față de ele și facilitează procesul judiciar.
