Etica lui Kant afirmă că ființele umane trebuie să urmeze un imperativ categoric, care este un standard moral absolut care nu variază în funcție de circumstanțele individuale. Kant a afirmat că un comportament este numai etic atunci când ar rămâne benefic dacă s-ar realiza universal de către toată lumea.
Filosoful Immanuel Kant (1724-1804) a descris sistemul său de etică în cartea sa din 1785, "Bazele metafizicii moralei". Obligația categorică a lui Kant diferă de un imperativ ipotetic, în care se ia o anumită acțiune pentru a atinge un scop pe care un individ îl vrea pentru sine. Kant a simțit că etica nu poate fi determinată dintr-un imperativ ipotetic, deoarece este prea subiectivă. În contrast, imperativul categoric este derivat a priori din rațiune, nu din experiența unui individ sau din circumstanțele materiale. De exemplu, o persoană bogată nu trebuie să muncească din greu, pentru că are tot ce are nevoie. Cu toate acestea, decizia de abandonare a muncii ar fi lipsită de etică în opinia lui Kant, deoarece nu poate fi luată în mod universal fără a afecta societatea. De aceea, munca grea este un imperativ categoric chiar dacă nu se potrivește circumstanțelor individuale ale omului bogat. Comportamentul etic sub imperativul categoric nu este un mijloc pentru un scop individual, ci un scop absolut în sine.
