În psihologie, analiza factorului este o modalitate matematică de a reduce un număr mare de variabile la un număr mai mic de variabile pentru un experiment. Numărul mai mic de variabile sunt cele care sunt raportate activ la încheierea experimentului. Folosind analiza factorilor în experimente ajută cercetătorii să găsească asemănări între orice variabile care sunt utilizate.
Cercetătorii folosesc analiza factorilor pentru a explica rezultatele testelor și experimentelor. Un exemplu este experimentul cu factorul g realizat de psihologul britanic Charles Spearman, care este de asemenea creditat cu invenția de analiză a factorilor. Spearman a concluzionat că copiii care au obținut rezultate mari pe baza testelor care și-au evaluat abilitățile verbale au făcut bine și pe alte teste care necesită utilizarea abilităților verbale. Spearman a folosit analiza factorului pentru a corela și a izola factorul pe care toate testele l-au avut în comun pentru a ajunge la concluzia sa.
Dezavantajul utilizării analizei factorilor pentru cercetare este că este la fel de bun ca datele disponibile. În plus, analiza factorilor nu poate identifica cauzalitatea, astfel încât datele disponibile sunt adesea interpretate într-o varietate de moduri. Analiza factorilor este cea mai adesea folosită în cercetarea în domeniul inteligenței, deși este utilizată și în alte studii psihologice, cum ar fi cele referitoare la personalitate, atitudini și credințe.
