Aspectele cheie ale Angliei în anii 1800 includ schimbarea pe scară largă a populației în orașe și orașe. De asemenea, în această perioadă, Revoluția Industrială a dus la creșterea fabricilor și a mărfurilor fabricate.
Când primul recensământ a avut loc în 1801, doar aproximativ 20% din populație locuia în orașe. Acest număr a crescut până la 50% până în 1851. Afluxul mare și brusc de oameni în orașe a condus la condiții de locuit îngrozitoare. Multe case au fost construite literalmente spate-în-spate în zone care au avut doar sate mai devreme. Comisarii desemnați pentru amenajare sau amenajare au fost autorizați să lucreze numai în anumite parohii și nu aveau control asupra noilor orașe și, prin urmare, nu aveau unde să le îmbunătățească.Nu exista drenaj pe străzi, iar toaletele erau împărțite de mai multe case. Casele au fost formate din una sau două încăperi care erau supraaglomerate și fără încălzire sau ventilație adecvată. Secolul a văzut numeroase focare de holeră. În anii 1840 consiliile urbane au adus o măsură de regularizare și clădiri spate-spate, iar casele din pivnițe au fost interzise. Datorită Revoluției Industriale, până la sfârșitul secolului, majoritatea mărfurilor au fost făcute de mașini în fabrici.
Aceasta a creat o mare cerere pentru o forță de muncă a copiilor și a femeilor să lucreze până la 12 ore pe zi sau chiar mai mult. O nouă lege adoptată în 1819 a făcut ca ilegal pentru copiii sub 9 ani să lucreze în fabricile de bumbac, iar copiii cu vârste cuprinse între 9 și 13 ani nu puteau fi angajați să lucreze mai mult de 12 ore pe zi. O lege creată câțiva ani mai târziu a stipulat că nimeni sub 18 ani nu ar putea fi făcut să lucreze între orele 8:30 P.M. la 5:30 A.M. În anii 1800, prima linie ferată de pasageri dintre Stockton și Darlington a fost deschisă în 1825, precum și o linie între Manchester și Liverpool în 1830. În 1842, Marea Britanie avea mai mult de 5.000 de mile de căi ferate.
