Obiectivul pe termen lung al Congresului de la Albany din 1754 a fost de a construi o rezistență puternică împotriva francezilor din America de Nord, unificând coloniile și câștigând sprijinul uneia dintre cele mai influente triburi americano-indiene. Pe măsură ce războiul francez și indian a izbucnit, guvernul britanic a cerut coloniilor să adopte un guvern centralizat și să încheie un tratat cu Confederația Iroquois în pregătirea pentru o invazie franceză.
Din 19 iunie până în 11 iulie, 150 de reprezentanți tribali s-au întâlnit cu delegații din șapte colonii: Connecticut, Maryland, Massachusetts, New Hampshire, New York, Pennsylvania și Rhode Island. Reprezentanții coloniali au oferit daruri reprezentanților Iroquois și au convenit să dezvolte o politică indiană care să abordeze nemulțumirile tribale și să reglementeze extinderea spre vest. Britanicii speră să înlăture Confederația Iroquois departe de a se alătura cu francezii, care au avut deja alianțe cu alte triburi americano-indiene.
Delegații au elaborat planul Albany, o propunere care descrie modul în care vor fi administrate chestiuni de guvernare dacă coloniile ar forma o uniune politică. În plan, guvernele coloniale ar numi fiecare un mare consiliu care să opereze alături de un președinte general general numit britanic. Acest guvern unificat ar avea puterea de a declara război, de a încheia tratate de pace, de a ridica o armată, de a impune taxe și de a promova o nouă legislație. Planul de la Albany a fost inițial aprobat la conferință, dar a fost respins de guvernele coloniilor, deoarece se temea că centralizarea ar limita puterile individuale.
