Surse precum Societatea Ortopedică de Picior și Gleznă sau AOFAS și Departamentul de Chirurgie Ortopedică Johns Hopkins indică faptul că există mai mulți diferiți factori care pot influența decizia unui medic de a efectua o intervenție chirurgicală pe un os rupt, timpul de vindecare și distanța dintre părțile osoase sparte. De exemplu, în cazul unei clavicule sparte sau a claviculei, Johns Hopkins indică faptul că chirurgia este rareori necesară și că domeniul ortopediei nu a ajuns la un consens bazat pe cercetare exact când trebuie efectuată o intervenție chirurgicală pentru a fixa o claviculă spartă. Institutul Național de Sănătate (NIH) indică faptul că unelte precum șuruburile și plăcile metalice sunt utilizate în mod obișnuit în chirurgia de reparare a fracturilor osoase.
AOFAS descrie două categorii generale diferite de fractură a piciorului osoasă, incluzând o fractură deplasată și o fractură nedeplasată. În fractura anon-deplasată, părțile oaselor rupte vor rămâne relativ apropiate împreună și, în general, nu necesită intervenție chirurgicală. Într-o fractură deplasată, fragmentele osoase se îndepărtează unul de celălalt, uneori până la o asemenea măsură extremă încât operația este necesară. Potrivit NIH, atunci cand chirurgia este necesara pentru a fixa un os rupt, medicii pot opta pentru a folosi fie dispozitive de stabilizare interne sau externe pentru a mentine oasele rupte in loc in timp ce se vindeca.
