Criticii perspectivelor umaniste în psihologie indică subiectivitatea și baza ideologică atunci când pun sub semnul întrebării teoriile construite în cadrul acestei abordări. Perspectiva umanistă se concentrează asupra persoanelor sănătoase și funcționale și a modului în care se comportă. Cu toate acestea, atunci când vine vorba de comportament subversiv sau de situații mentale divergente, abordarea umanistă oferă foarte puține explicații. Criticii cred că teoriile umaniste tind să lipsească dovezi empirice solide.
Teoriile umaniste din psihologie operează pe premisa că oamenii sunt în general buni și se bucură de un sentiment util. Singura problemă cu acest lucru este că fericirea variază de la o persoană la alta și nu întotdeauna se corelează direct cu utilitatea unei persoane. Criticii urmăresc, de asemenea, să sublinieze faptul că fundamentele perspectivei umaniste arată o ușoară părtinire culturală. Deși unii cred că abordarea umanistă are valabilitate, ea folosește termeni vagi atunci când se aplică persoanelor.
Deoarece cele cinci convingeri care cuprind abordarea umanistă laudă starea umană, criticii o numesc naivă. Acești critici acceptă faptul că abordarea umanistă are locul ei în respectarea unei perioade scurte de timp, dar ei cred că îi lipsește o valoare pe termen lung. Perspectiva umanistă este excelentă pentru explicarea dezvoltării sănătoase, dar nu este atât de utilă pentru rezolvarea problemelor.
