Azotul molecular (N2) nu este, în sine, un gaz cu efect de seră, deoarece nu absoarbe căldură în domeniul de frecvență al radiațiilor terestre. Unii compuși azotați, cum ar fi oxidul de azot N2O), acționează pentru a reține căldura și a conduce încălzirea cu efect de seră.
Energia din partea infraroșie a spectrului poate lovi moleculele unui gaz cu efect de seră și poate fi absorbită. Impactul fotonului determină deformarea moleculei de gaze cu efect de seră, modificând structura sa, pe măsură ce energia radiantă este convertită la energia cinetică. Deși această energie cinetică poate fi transmisă la N2, molecula de azot nu absorb direct lumina infraroșie.
