Chiar dacă factorii ereditare joacă un rol important în dezvoltarea copilului, majoritatea psihologilor sunt de acord că atât ereditatea cât și mediul sunt esențiale pentru modelarea personalității. Genotipul interacționează cu mediul în numeroase moduri în cursul dezvoltare, care are ca rezultat crearea fenotipului.
Fenotipul depinde de genele dominante, precum și de interacțiunea genelor cu mediul. Oamenii de știință au studiat fenotipul de zeci de ani pentru a înțelege modul în care mediul înconjurător și genele interacționează pentru a produce o ființă umană unică.
Potrivit cercetătorilor, diferențele individuale care există în modul în care oamenii se dezvoltă rezultă din factori genetici, dar sunt influențați și de experiențele de viață. Ca urmare, mediul în care copilul este expus in utero și după naștere poate influența modul în care genele sunt exprimate. De exemplu, expunerea la medicamente dăunătoare in utero poate avea un impact semnificativ asupra dezvoltării ulterioare a copilului.
Majoritatea psihologilor sunt de acord că diferențele temperamentale au origini genetice, dar factorii de mediu pot indica dezvoltarea într-o direcție diferită. Genetica are o influență esențială asupra dezvoltării copilului, dar ele reprezintă doar o piesă a unui puzzle care include numeroase variabile de mediu, cum ar fi părinții, educația, cultura și relațiile sociale.
