Efectele pozitive și negative ale Revoluției Industriale

Revoluția industrială a dus la procese de producție mai eficiente, la mărfuri mai ieftine, la creșterea oportunităților de angajare și la îmbunătățirea calității vieții. Pe de altă parte, Revoluția Industrială a încurajat poluarea mediului, condițiile de muncă sărace și declinul agriculturii.

Efectele pozitive ale revoluției industriale
     Revoluția industrială a condus la invenții de mașini și procese de producție noi. Astfel de noi invenții au făcut producția mai rapidă și mai economică. De exemplu, inventarea liniei de asamblare a ajutat la ușurarea producției prin diviziunea muncii și a specializării. Datorită proceselor de producție mai eficiente, industria a reușit să producă mai multe produse la o rată economică. Aceasta a dus la o scădere globală a prețurilor produselor. De exemplu, mecanizarea proceselor de producție a permis funcționarea din 24 de ore a fabricii și, astfel, fabricarea mai multor produse.

În perioada revoluției industriale, societatea, în general, a dezvoltat o sete de cunoaștere și inovație. Cercetătorii renumiți au efectuat cercetări în diferite domenii științifice, ducând la noi dovezi științifice și invenții. Aceste invenții sunt încă folosite astăzi în domeniile medicină, știință și agricultură cu improvizații minore. De exemplu, becul, radiografia și telefonul au fost inventate în timpul revoluției industriale. Revoluția industrială a deschis calea pentru noi invenții și proiecte. Aceasta a dus la o creștere a numărului de noi fabrici și a industriilor asociate. Prin urmare, au fost deschise mai multe oportunități de angajare în zonele urbane.

Pentru că mai mulți oameni au avut acces la locuri de muncă și oportunități de afaceri, nivelul general al calității vieții a crescut. În acest sens, populațiile mai mari ale societății ar putea accesa educație de calitate, locuințe moderne, servicii de sănătate îmbunătățite și servicii de transport mai rapide.

Efecte negative ale revoluției industriale
 O creștere a numărului de fabrici din zonele urbane a dus la poluarea aerului, a apei și a terenurilor. Aceste industrii au funcționat fără prea multă supraveghere guvernamentală și nu au fost trase la răspundere pentru acțiunile lor. Poluarea expusă lucrătorilor din fabrică și populației generale la riscurile pentru sănătate. Deși companiile încearcă să o reducă, poluarea industrială este în continuare o problemă majoră în lumea modernă. În timpul Revoluției Industriale, fabricile și alți angajatori au fost mai orientați spre profit în detrimentul siguranței și bunăstării angajaților. În această privință, nu era neobișnuit ca angajații să sufere accidente grave, dar care pot fi prevenite în timpul liniilor de producție.

Revoluția industrială a provocat migrații în masă din zonele rurale către orașe, în timp ce oamenii căutau locuri de muncă mai bune. Forța de muncă redusă a forței de muncă din zonele rurale nu a putut susține cererea de hrană provenită de la populația locală. În acest sens, a existat o lipsă perene de alimente datorită activităților agricole reduse. Migrarea persoanelor din zonele rurale în zonele urbane a provocat o surplus de forță de muncă în unele orașe. O asemenea surplus de forță de muncă a determinat unii angajatori să-și plătească angajaților salarii mici. În plus, angajatorii au exploatat munca copiilor ieftine pentru a-și maximiza profiturile. Chiar dacă populația generală a înregistrat îmbunătățiri ale calității vieții, unii muncitori neofili din fabrică trăiau în cartiere aglomerate, fără facilități de bază cum ar fi apa curată. Acest lucru a dus la izbucnirea ocazională a bolilor legate de salubritate.