Porcii mănâncă, coacă și scântează să comunice între ei, indicând fericirea, frica și alte emoții. Cea mai mare parte a comunicării lor este verbală, cu aproximativ 20 de sunete distincte.
Cel mai obișnuit zgomot pe care un porc îl face este săritura. În limba engleză, zgomotul este interpretat ca "oink", dar în limba franceză este "înghiștura înghinită" și în poloneză "chrum crum". Cuvântul "oink" este un exemplu de onomatopoeie.
Un porc bâlbâi ca un răspuns general la zgomotele familiare sau în timp ce înrădăcinarea pentru alimente. Lungimea grămezii indică semnificații diferite, cu mișcări scurte care dau emoție și bâlbâiri lungi, formând fie un apel de contact, fie o expresie a fericirii. Squealing sau țipăt apare atunci când un porc este agitat sau rănit. Porcine mai mari și mai dominante au fost auzite lătând la cei mai mici, supuși pentru a le amenința.
Porcii pot comunica și prin intermediul mirosurilor. Cercetătorii susțin că acest parfum și voce sunt prioritizate mai mult decât viziunea la porcine, când mărturisirea unui grup de porci legați la ochi se clasifică într-o ierarhie. Coada porcului transmite, de asemenea, o multitudine de informații despre sănătatea și bunăstarea sa. Un porc sănătos are o coadă strâns strâns, în timp ce un bolnav poate să-și permită coada să se trezească în primejdie. Cu toate acestea, fermele clipesc adesea coada porcului, eliminând această metodă.
