Din punct de vedere tehnic, soarele nu este, de fapt, o sursă de energie inepuizabilă, deoarece fiecare stea în cele din urmă arde. Cu toate acestea, aprovizionarea internă cu combustibil a soarelui va menține arderea timp de cel puțin șase miliarde de ani, suficientă pentru a fi considerată inepuizabilă în toate scopurile practice. Cuptorul nuclear al soarelui furnizează pe planetă 174 petawați de energie solară, aproximativ 70% din care este absorbit de suprafață.
În timp ce soarele oferă o cantitate mare de energie Pământului și locuitorilor săi, folosirea acestei energii poate fi dificilă. Panourile solare fotovoltaice pot transforma lumina solară în energie electrică, dar până la 80% din energia de intrare se pot pierde în procesul de conversie. Alte metode de energie solară folosesc în schimb căldura soarelui, concentrându-l să fiarbă apa și să utilizeze acea apă pentru a conduce o turbină cu abur.
Energia soarelui provine dintr-o reacție de fuziune condusă de aprovizionarea sa internă de hidrogen și heliu. Problema din inima soarelui este atât de densă încât tracțiunea gravitațională îi determină pe atomi să se combine, formând noi structuri și eliberând particule care apoi fuzionează cu alți atomi. Aceste reacții eliberează cantități enorme de energie care radiază prin suprafața soarelui ca particule de lumină, căldură și încărcate.
