Faptul că unele elemente sunt mai stabile din punct de vedere atomic decât altele explică tendința lor de a forma compuși. Această stabilitate atomică este, în esență, cantitatea de electroni pe care o ține un atom în cochilia ei exterioară. Atunci când carcasa exterioară este complet plină, un atom este mai stabil decât atunci când carcasa exterioară este doar jumătate plină.
Regula despre octet spune că atomii formează compuși pentru a ajunge la opt electroni în cochilia lor exterioară. Această regulă însumează activitatea chimică care are loc între elementele din tabelul periodic. Motivul pentru această tendință este afinitatea electronică, care variază între atomi de metal și atomi nemetalici. Atomii nemetalici au tendința de a avea o afinitate cu electroni înaltă, în care afinitatea electronilor cu electroni este, în general, scăzută. Deși există și alți factori, afinitatea electronică este motivul legăturii chimice dintre atomi.
În corelație directă cu o coajă externă a atomilor și afinitate cu electroni, diferențele de ecranare nucleară ajută atomii în tendința lor de a forma compuși. Protecția nucleară este atunci când electronii din interiorul carcasei interioare a unui atom păstrează protonii din nucleu și electronii din cochilie exterioară separați unul de celălalt. Deoarece în fiecare element există o ecranare nucleară, electronii din cochilia exterioară sunt liberi să formeze legături cu alți atomi.
