Celulele animale nu au pereți celulă deoarece nu au nevoie de ele. Pereții celulari, care se găsesc în celulele plantelor, mențin forma celulei, aproape ca și cum fiecare celulă are propriul exoskeleton. Această rigiditate permite plantelor să stea în poziție verticală fără a fi nevoie de oase sau musculatură.
În general, este un avantaj pentru plante să stea în poziție verticală și să crească cât mai înalt posibil. Plantele au nevoie de lumina soarelui, deci crescând mai înalt decât plantele învecinate, fac ca planta să supraviețuiască și să se reproducă cu succes. Pentru animale, înălțimea poate fi uneori un avantaj, dar majoritatea animalelor au schelete și musculatură. Nu au nevoie de rețeaua rigidă pe care pereții celulei le oferă să stea în poziție verticală.
În plus, majoritatea animalelor se pot deplasa, iar această capacitate este un avantaj enorm atunci când vine vorba de hrănire, găsirea unui partener și scăparea de la prădători. Dacă animalele aveau pereți celulari în același mod ca și plantele, ar fi incapabili de mișcare. Animalele care nu se mișcă, cum ar fi bureții de corali și de mare, tind să crească în grupuri comunale și să dezvolte structuri care sunt foarte asemănătoare plantelor. Animalele și plantele au evoluat diferit, fiecare în funcție de seturi diferite de nevoi. Pentru animale, mobilitatea a reprezentat un avantaj mai mare. Având celule fără rigiditatea pereților celulari a însemnat o mai mare flexibilitate și motilitate.
