O infecție cu canal rădăcină este tratată cu o procedură de canal rădăcină, ceea ce presupune eliminarea pulpei și țesutului nervos deteriorat în interiorul dintelui, explică WebMD. Deși procedura de canal rădăcină este în mod obișnuit considerată extrem de dureroasă, tinde să fie aproximativ la fel de dureroasă ca plasarea unei umpluturi.
Procedura canalului rădăcină implică îndepărtarea pulpei și a nervului dintelui, urmată de curățarea părții interioare și de etanșare, afirmă WebMD. Medicul dentist aplică mai întâi anestezie, care poate să nu fie necesară deoarece nervul este mort, dar este totuși aplicat pacienților în ceea ce privește pacea minții. Dintele este apoi închis cu cauciuc și o mică gaură forată pentru a avea acces la dintele din interior. Medicul dentist utilizează fișiere cu canal rădăcină inserate prin această gaură pentru a îndepărta pulpa, bacteriile și țesutul nervos mort din interiorul dintelui. După curățare, rămășițele sunt spălate cu hipoclorit de sodiu sau apă. Dintele este apoi sigilat, fie în aceeași zi, fie până la o săptămână mai târziu.
Infecția se produce în interiorul pulpei unui dinte ca urmare a răspândirii bacteriilor și a altor resturi, conform WebMD. În cazul în care pulpa sau nervii suferă daune, bacteriile sunt susceptibile de a se înmulți la locul respectiv. O infecție poate duce, în cele din urmă, la probleme grave, incluzând reducerea osului la rădăcina dintelui, formarea unei găuri la partea dintelui și umflarea care se poate răspândi în diferite părți ale capului și ale gâtului. >
