Cantitatea de inerție expusă de un obiect depinde de masa sa. Un obiect cu o masă mai mică prezintă o cantitate mai mică de inerție, în timp ce un obiect cu o masă mare prezintă o cantitate mare de inerție. Cele două concepte sunt complet interconectate.
Inerția este tendința unui obiect de a rezista schimbărilor în starea sa de mișcare, incluzând modificări ale vitezei și direcției sale. Datorită inerției, obiectele afișează tendința de a se deplasa într-o linie dreaptă la o viteză constantă.
Inerția este unul dintre principiile fundamentale ale fizicii. Isaac Newton a definit principiul inerției în prima lege a lui "Philosophiae Naturalis Principia Mathematica", deși el nu la numit ca inerție. Inerția poate fi, de asemenea, explicată ca fiind cantitatea de rezistență afișată de un obiect pentru a-și schimba viteza. Această sumă este cuantificată prin masa sa.
Pe suprafața Pământului, inerția este adesea dificil de stabilit datorită efectelor frecare, rezistenței la aer și gravitației. Masa nu este aceeași cu greutatea, deși masa este adesea calculată prin măsurarea greutății obiectului. Greutatea este afectată de forțe externe, cum ar fi gravitatea, în timp ce masa nu este. De exemplu, un om pe lună ar cântări diferit decât un om de pe Pământ, dar ar avea aceeași masă.
