Plasmidele sunt folosite în ingineria genetică pentru reproducerea materialului genetic recombinant. Când o plasmidă este inserată într-o bacterie, bacteria este încurajată să se înmulțească, creând mai multe copii ale ADN-ului recombinant.
Pe lângă porțiunile care permit plasmida să fie clonate, plasmidele conțin vectori de expresie și secvențe promotor care conduc această expresie. Analizele genetice permit cercetătorilor să știe că plasmida este prezentă. Unele plasmide includ rezistență la antibiotice; după ce se aplică o plasmidă la o populație de bacterii, se adaugă antibiotice. Orice bacterie supraviețuiesc antibioticele trebuie să conțină plasmidul. Uneori, plasmidele exprimă proteine care strălucesc în întuneric, permițând cercetătorilor să identifice cu ușurință cât de mult din populație conține plasmida.
Unele plasmide se reproduc prin conjugare, care este schimbul de material genetic între bacterii. Această metodă este mai rapidă, deoarece bacteriile răspândesc plasmidul fără a fi nevoie să se reproducă.
Scopul final al ADN-ului recombinant în bacterii este, de obicei, de a produce proteine pentru uz uman. De aceea, plasmidele conțin în mod frecvent etichete de purificare care ușurează acest proces, cum ar fi creșterea solubilității lor.Plasmidele sunt aplicabile nu numai bacteriilor. În timp ce utilizează un vector bacterian (procariotic), terapia genică pentru ființe umane este deseori efectuată prin utilizarea de plasmide.
