Impulsurile nervoase călătoresc direct prin intermediul sinapselor conectate prin electricitate, în timp ce impulsurile folosesc substanțe chimice speciale pentru a traversa sinapsele fără atingere, potrivit Muzeului de Științe al Muzeului Sud Kensington din Londra. Aceste substanțe chimice sunt numite neurotransmițătorii și pot schimba modul în care nervii comunică între ei în creier. Neuronul care trimite mesajul este de obicei numit neuron presinaptic, în timp ce neuronul primit este denumit neuron postsynaptic.
Site-ul Muzeului Științelor explică faptul că impulsurile care ajung la o sinapsă situată la capătul unei celule nervoase, care impune ca impulsul să treacă peste un gol, stimulează neuronul să producă și să secrete un neurotransmițător. Acest neurotransmițător trece prin decalaj, eventual contactând neuronul postsynaptic. Când neurotransmițătorul ajunge la neuronul post-sinaptic, acesta transformă energia păstrată în legăturile sale chimice într-un impuls electric. Acest impuls apoi continuă în jos neuronul post-sinaptic la țintă. Neuronul postsynaptic are un spațiu care găzduiește doar neurotransmițătorul corect, eliminând șansele ca acesta să fie stimulat din greșeală de neurotransmițătorul greșit.
Corpul utilizează mai mult de 50 de neurotransmițători, potrivit Muzeului Științific. În timp ce impulsurile electrice reprezintă o modalitate mai rapidă de a trimite și primi semnale, neurotransmițătorii oferă o mai mare flexibilitate. De exemplu, neurotransmițătorii sunt mai capabili să trimită semnale mai complexe. Astfel de abilități permit ochiului uman să facă distincția între lumină și întuneric.
