Potrivit Prentiss Hall, în timp ce celulele epiteliale ale glucozei de transport intestinal care utilizează transportul activ, celulele roșii utilizează difuzie facilă pe o membrană. Metoda de transport activ necesară depinde de mediul celula.
Celulele epiteliale care aliniază intestinul sunt responsabile pentru a aduce glucoza din alimentele digerate în organism, în timp ce împiedică fluxul de glucoză înapoi în intestin. Indiferent de concentrația de glucoză din intestin, este esențial ca fluxul să rămână în această direcție. În timp ce transportul activ este mai puțin eficient din punct de vedere energetic, împiedică revenirea glicemiei în intestin atunci când intestinele sunt goale și împiedică pierderea rezervelor de energie pe termen scurt.
În rinichi, corpul utilizează un transport activ pentru conservarea glucozei, deplasându-l de la concentrația mai mică în filtrat la o concentrație mai mare în sânge, astfel încât organismul să nu o excretă în urină.
Cu cele mai multe alte țesuturi, inclusiv celulele roșii din sânge, difuzarea facilă oferă un mijloc de transport mai eficient din punct de vedere energetic. Organismul reglează nivelul de glucoză din sânge pentru a-l menține mai mare decât concentrația din celule. Odată ce glucoza intră în celulă, celula îl transformă în substanțe chimice pentru a furniza energie, menținând nivelurile de glucoză mai mici decât cele din sânge. Procesul permite difuzarea facilă pentru a menține glucoza care curge în direcția corectă.
