Cum se adaptează plantele la condițiile de deșert?

Plantele de deșert își întăresc și maximizează șansele de supraviețuire în medii aride prin mecanisme de adaptare fizică și comportamentală. La fel ca animalele deșert, plantele de deșert, cum ar fi cactus, agave și trifoiul bufniței, practică strategii adaptive diferite, dar eficiente, inclusiv toleranța la secetă, evitarea suculenței și a secetei. Aceste tehnici permit organismelor indigene să supraviețuiască și să prospere într-un deșert arid, deși aceleași mecanisme îi împiedică să se adapteze într-un mediu diferit.

Plantele de deșert sunt remarcabil de diferite decât plantele din pădurile tropicale sau din alte regiuni. Ele au corpuri groase, spinoase și frunze mici, care, spre deosebire de alte plante, sunt rareori de culoare verde strălucitoare. Phreatophytes, de exemplu, sunt plante tolerante la secetă cu rădăcini foarte lungi care le permit să obțină apă din apropierea mesei de apă. O plantă suculentă, cactușii, stochează apă în frunzele lor cărnoase, ceea ce le permite să absoarbă cantități mari de apă într-o perioadă scurtă de timp. Unele plante de deșert rămân latente în timpul perioadelor uscate sau umede ale anului. Florile de floarea soarelui sunt flori sălbatice anuale care încetează să mai existe în condiții nefavorabile. Ei își completează ciclul de reproducere în timpul sezonului umed și apoi mor după ce și-au petrecut toată energia pentru a produce semințe.

Multe plante nu pot să prospere sau chiar să supraviețuiască într-un mediu desert arid sau rece, dar animalele și plantele care și-au petrecut toată viața în acest tip de habitat sunt capabili să trăiască și să înflorească în deșert, chiar și în vremea cea mai extremă.