Cnidarienii obțin mâncare, în cea mai mare parte pradă animale cum ar fi crustaceele și peștii, așteptând în mod pasiv să treacă animalele și să le atingă tentaculele, după care le otrăvesc și le trag spre gură pentru a fi digerate. O excepție importantă a acestui model sunt coralii, care au o relație mutualistă cu algele care generează alimente pentru ei prin intermediul fotosintezei. Cnidarienii obțin alimente foarte pasiv, dar au și cerințe scăzute de hrană.
Cnidarienii sunt animale extrem de simple, cu organe simple și plase nervoase de bază. În ciuda faptului că majoritatea speciilor sunt prădători, ele sunt pur reactive și nu vânează în mod activ pradă. Medusas, cum ar fi meduzele adulte, sunt organisme planctonice care se deplasează cu curenți, permițându-le tentaculelor lor să se întâlnească cu pradă din întâmplare. Mișcările lor de înot, folosind mușchii slabi din clopotele de deasupra tentaculelor, servesc doar pentru ai menține la o adâncime optimă în apă pentru pradă preferată.
Polipii, cum ar fi anemonele marine adulte, nu alunecă, ci se atașează de stânci, mișcându-se puține. Ei au un tijă corporală sub tentaculele lor, dar în caz contrar urmați aceeași strategie ca meduzele. Ambele tipuri folosesc celule speciale de stinging, numite nematociste, care sunt ghimpate și veninoase, pentru a ataca și a ucide prada lor.
