Sunetul se propagă prin apă sub formă de comprimări și rărițe alternante în mediu. Aceste perturbări sunt periodice, având forma unor unde longitudinale cu frecvențe diferite, care pot fi exprimate în formă sinusoidală. /p>
Apa are o viscozitate mai mare, o capacitate de căldură și o conductivitate mai mare decât aerul. Aceste caracteristici fac ca studiul undelor sonore în apă să fie mai complex decât în aer, mai ales atunci când parametrii fizici ai apei se schimbă rapid, ca și în cazul oceanelor. Viteza sunetului în aer are o valoare aproximativă de 1,126 ft /s pentru cele mai multe probleme practice.
Aceste estimări nu sunt posibile pentru propagarea sunetului în apă, deoarece viteza este puternic afectată de temperatură, densitate, tipul de impurități dizolvate și de presiunea hidrostatică a apei. Aceste interacțiuni complexe încă nu au fost pe deplin înțelese încă din 2015, iar formulele empirice derivate din încercări și erori sunt adesea pe care toți oamenii de știință se pot baza atunci când calculează această viteză.
Intervalul tipic de frecvență al acusticei subacvatice este, de asemenea, diferit de cel al aerului. Frecvențele în apă sunt de obicei cuprinse între 10 Hz și 1 MHz. Frecvențele mai mici de 10 Hz nu stimulează suficient mediul acvatic pentru a transporta undele, în timp ce frecvențele mai mari de 1 MHz decurg prea repede.
