În timp ce un efect imediat al unui tsunami este distrugerea vieții și a proprietății, tsunami-urile creează, de asemenea, o criză a sănătății. Nu numai că tsunamisurile distrug clădirile și transportă multe lucruri în calea lor, ei lasă în urmă o infrastructură înstrăinată care face extrem de dificilă furnizarea de servicii de bază celor care au supraviețuit.
Distrugerea pe care un tsunami o aduce adesea copleșește sistemele existente de apă și de salubritate, precum și capacitatea instituțiilor medicale de a furniza servicii de bază. Pentru cei care supraviețuiesc tsunami-ului, obținerea de apă potabilă curată, adăpost, hrana și îngrijirea medicală sanitară sunt adesea o provocare.
Pe măsură ce apele de inundații cresc în urma tsunami-ului, aprovizionarea cu alimente și apă pot suferi de contaminare, contribuind în mare măsură la riscul pentru sănătatea publică. Deoarece oamenii trebuie să trăiască fără adăpost, au crescut vulnerabilitatea la căldură, expunerea la insecte și alte pericole în mediu.
În timp ce majoritatea oamenilor care mor din tsunami sfârșesc să se înece, trauma provocată de leziuni grave este, de asemenea, o preocupare. Leziunile la cap și membrele rupte sunt un fapt simplu al vieții, deoarece oamenii se spală în copaci, case și alte obiecte care sunt prea mari pentru ca valurile să poată fi îndepărtate. Atunci când apa începe să scadă, forța de aspirație scutură resturile în zonele publice, ducând la o dificultate în ceea ce privește serviciile în curs de desfășurare și viabilitatea clădirilor.
