Dacă un tsunami ajunge la pământ, efectele pot include pierderea vieții umane și animale, devastarea daunelor materiale, inundațiile grave și bolile. Efectele asupra mediului pot include contaminarea solului și a apei, schimbările permanente ale peisajului, deșeurile solide și reziduurile de dezastre, precum și deșeurile compuse din materiale periculoase și substanțe toxice.
Un tsunami este o serie de valuri mari create de un cutremur submarin, alunecări de teren sau erupții vulcanice. Atunci când poziția podelei oceanelor se schimbă brusc ca urmare a unuia dintre aceste evenimente, apa devine deplasată, determinând valurile care pot deveni un tsunami. Tsunamis se poate deplasa cu o viteză de până la 500 de mile pe oră, făcându-i capabili să traverseze un ocean în mai puțin de o zi.
Când un tsunami lovește pământul, jgheabul valului sau zona valului sub punctul cel mai înalt ajunge de multe ori pe teren. Acest lucru face ca nivelul apei de pe coasta să se retragă brusc înainte de loviturile de tsunami. Valurile vin adesea într-o serie după valul inițial, un fenomen numit tren de valuri. Tsunami nu apar întotdeauna ca o serie de valuri mari, uneori prezentând în schimb o creștere bruscă și puternică a nivelului apei.
Severitatea efectelor unui tsunami depinde de o serie de factori, și anume magnitudinea cutremurului, alunecarea de teren sau erupția vulcanică, precum și distanța de la țărm. Tusunele mici și nedetectabile apar aproape în fiecare zi, cu puțin până la nici un efect, care apar ca valuri puternice în mișcare rapidă, dar tsunami-urile mai mari au efecte devastatoare asupra vieții și a terenurilor care sunt adesea ireversibile.
Efectul central al tsunami-urilor mari este pierderea masivă a vieții umane. Fără timp să scape, tsunami provoacă aproape o moarte instantanee, de obicei prin înec, dar și prin prăbușirea clădirilor, electrocutare și alte cauze. Din 1850, tsunami-urile au ucis peste 430.000 de persoane. Tsunami-ul care a lovit Japonia în martie 2011 a lăsat un total de 18.550 de persoane ucise și /sau dispărute.
Inundațiile severe care apar ca urmare a unui tsunami dăunează și sistemelor de canalizare, a aprovizionării cu apă și a solului. Apa stagnantă și contaminată duce la malarie și alte boli, provocând boli, infecții și moarte pentru a se răspândi rapid. Solul devine salinizat din apa de mare și resturile, afectând randamentele pe termen lung ale culturilor.
Valurile înalte și în mișcare rapidă dăunează proprietății și modifică permanent peisajul, uneori eliminând insule întregi. Ei distrug totul în calea lor, inclusiv clădiri, copaci, linii electrice, poduri, mașini, bărci și multe altele, lăsând în urmă o cantitate de deșeuri solide și resturi care este aproape imposibil de curățat. De asemenea, distrug viața animalelor, insectele, plantele și resursele naturale. Materialele periculoase și substanțele toxice reprezintă, de asemenea, o preocupare, deoarece azbestul, petrolul, combustibilul și alte materii prime industriale și substanțele chimice se scurg adesea ca urmare a deteriorării proprietății.
După ce un tsunami trece printr-o zonă, comunitățile afectate au adesea nevoie de ajutor imediat și de lungă durată. Echipa de salvare traversează zona afectată în căutarea persoanelor care au fost prinse în casele lor sau sub resturi, iar guvernele altor națiuni oferă adesea ajutor sub formă de fonduri și resurse. Eforturile de reconstrucție sunt adesea lungi și costisitoare, deoarece este nevoie de ajutor pentru a reconstrui infrastructura, a dezmembra clare din structurile colapsate și a demola orice clădiri care nu pot intra în siguranță. Aceste eforturi de curățare pot dura ani și pot afecta în mod semnificativ economia zonei afectate.
