Viscozitatea unui lichid scade odată cu creșterea temperaturii, în timp ce viscozitatea unui gaz crește pe măsura creșterii temperaturii. Într-un lichid, temperatura crescută determină ca moleculele să se deplaseze mai repede, ceea ce înseamnă că aceștia petrec mai puțin timp apăsându-se unul pe celălalt și ținându-se unul pe altul în jos. Aceeași căldură încetinește mișcarea moleculelor de gaz, făcându-le să se ciocnească mai mult, ceea ce le face să se miște mai încet în ansamblu, mărind viscozitatea.
Când măsurați sau testați nivelul viscozității într-un material, este important să notați și să mențineți o temperatură constantă. Permiterea modificării sau fluctuației temperaturii va permite schimbarea vâscozității materialului fără avertizare. Aceste variații pot apărea cu o schimbare de doar câteva grade în temperatură și pot duce la o viscozitate mai mult decât dublă. Reducerea temperaturii unui lichid sau gaz previzibil are efectul opus asupra materialelor. Lichidele se mișcă mai încet, până la punctul de îngheț, în cazul în care acestea încetă să se miște cu totul. Gazele, pe de altă parte, se mișcă mai repede și curg mai bine la temperaturile mai reci, deoarece se ciocnesc și se încetinesc reciproc mai rar. Viscozitatea gazelor este aproximativ egală cu rădăcina pătrată a temperaturii la care este încălzită gazul.
