Sunetul apare ca rezultat al vibrațiilor spate-și-înapoi ale undelor sonore care călătoresc pe un mediu. Un val de sunet este denumit uneori un val de presiune deoarece conține regiuni repetate ale regiunilor cu presiune ridicată și joasă presiune.
Regiunile de presiune înaltă în undă sonoră sunt comprimări, în timp ce regiunile de joasă presiune se numesc rarefacții. O lungime de undă este o măsurătoare a compresiunilor de distanțe și a razelor de rulare care circulă într-un singur ciclu complet de undă. Undele sonore sunt ușor de detectat de urechile umane și pot fi create folosind dispozitive precum sintetizatoarele Fourier. Detectarea undelor sonore de înaltă și joasă presiune de către timpan creează percepția sunetului la frecvențe variabile.
Viteza unui val sonor scade în lichide și crește în prezența gazului. Când o undă sonoră întâlnește o suprafață, ea se reflectă și se absoarbe în funcție de materialul de pe suprafață. Este important de observat că undele sonore care călătoresc prin aer sunt considerate valuri longitudinale, spre deosebire de undele transversale. Conform Camerei Fizice, prima se întâmplă atunci când mișcarea particulelor este paralelă și anti-paralelă cu direcția transportului de energie, în timp ce cea din urmă se referă la mișcarea care are loc perpendicular pe direcția transferului de energie.
