Termometrele digitale funcționează pe principiul conform căruia schimbările de temperatură determină schimbarea rezistenței unui senzor, permițând unui calculator să transforme diferența într-o citire digitală. Senzorul este un termorezistor denumit în mod obișnuit un termistor, conform lui HowStuffWorks.com.
About.com descrie un termistor ca un senzor robust și robust cu costuri reduse. Oferă o precizie bună și o sensibilitate ridicată. Cu toate acestea, termistorul este neliniar în răspunsul său la temperatură, limitându-i acuratețea pentru utilizarea pe o gamă largă de temperatură, cu excepția cazului în care computerul are capacitatea de a efectua corecțiile necesare. Cea mai obișnuită metodă în care aceste dispozitive eșuează este deteriorarea unuia dintre cele două fire de plumb. Selectarea unei sonde de metal oferă o protecție mai mare.
Termistorii sunt disponibili pentru a suporta o mare varietate de aplicații. Cel mai obișnuit tip este un mic margele de sticlă de 0,5 până la 5 milimetri în diametru, prevăzut cu două fire. Cu toate acestea, o aplicație particulară uneori necesită un disc montat pe suprafață sau o sondă metalică tubulară.
Termistorii găsesc multe utilizări în domeniul electronicii. Ele înlocuiesc siguranțele sau întrerupătoarele de circuit și opresc electronica sensibilă pentru a preveni deteriorarea din cauza supraîncălzirii. În termostate, ele înlocuiesc întrerupătoarele de mercur și fâșiile bimetalice pentru a oferi un control electronic mai degrabă decât unul mecanic.
