Celulele electrochimice generează sau utilizează energie electrică prin reacții de oxidare și reducere. Un exemplu este o celulă compusă din metale de zinc și cupru, în care electronii se deplasează de la zinc la cupru. Fiecare celulă electrochimică are un circuit compus din mai multe componente care permit fluxul de electroni.
Un circuit cu celule electrochimice include un anod, catod, electrolit, punte de sare și circuit extern. La anod, apar reacții de oxidare în care sunt pierduți electroni, în timp ce electronii sunt câștigați prin reducerea la catod. Anodul și catodul sunt conectate prin circuitul extern.
Oamenii de știință pot crea celule electrochimice prin introducerea de electrozi metalici în electroliți. Există două clasificări principale ale celulelor electrochimice: celulele voltaice, de asemenea cunoscute ca celule galvanice, și celulele electrolitice. Celulele voltaice sunt tipul de celule electrochimice găsite în baterii. Aceste celule generează curenți electrici și o baterie dată poate conține una sau mai multe dintre aceste celule. O reacție exotermă care implică eliberarea energiei apare atunci când o celulă electrochimică este în mod voltaic.
Spre deosebire de celulele voltaice, celulele electrolitice utilizează mai curând decât să genereze curenți electrici. Reacțiile chimice nu apar spontan în celulele electrolitice, deci trebuie aplicat un curent electric în exterior. Energia devine absorbită în interiorul celulei, clasificând reacțiile care apar în interiorul celulelor electrolitice ca endoterme, mai degrabă decât exoterme.
