Delfinii folosesc ecolocație pentru a comunica unul cu celălalt și pentru a localiza obiecte în mediile înconjurătoare. Indiferent dacă delfinii folosesc ecolocație în scopuri sociale, cum ar fi comunicarea sau pentru găsirea și evitarea obstacolelor, mecanismul de ecolocație folosește aceleași tehnici. Delfinii generează grinzi sau valuri de sunete de clic, apoi se opresc pentru a aștepta un răspuns, fie de la un alt delfin, fie de la un obiect.
Dolphins emit zgomote pentru ecolocare prin crearea de vibrații minuscule cu buzele lor phonic. Această mișcare este similară cu sunetele umilitoare pe care oamenii le produc, dar produce o gamă mult mai complexă de sunete. După emiterea de sunete, delfinii se opresc pentru câteva secunde pentru a primi feedback important despre împrejurimile lor. În funcție de lungimea care trebuie să producă un ecou și de durata ecoului produs, delfinii pot identifica dimensiunea, forma și distanța obiectelor, inclusiv elementele staționare, cum ar fi recifele de corali și podeaua oceanică.
Delfinii folosesc ecolocație pentru a verifica viteza la care călătoresc (în raport cu obiectele din apropiere) și, de asemenea, pentru a urmări calea creaturilor care se deplasează spre ele. Aceștia pot identifica chiar structura internă sau compoziția obiectelor (obiectele cu greutate mai mică produc mai multe ecouri și vibrații) pentru a înțelege împrejurimile lor.
