Oamenii de știință prezic uraganele prin colectarea de statistici pentru a le prezice pe o bază sezonieră și prin urmărirea lor cu trei până la cinci zile în avans odată ce drumul începe. Este posibil să se prevadă uraganele cu o săptămână în urmă dar, din cauza limitărilor tehnice, aceste predicții sunt uneori incorecte.
Pentru a face previziuni sezoniere, oamenii de stiinta masoara ecuatia Poisson impotriva uraganelor care au avut loc in sezonul precedent. Deși aceste calcule sunt de bază, ele oferă o imagine precisă a activității sezoniere. Aceste predicții sunt dure. De exemplu, ele pot indica faptul că un uragan se datorează în ultima săptămână a lunii iunie, însă acestea nu pot indica data în mod explicit.
Previziunile mai precise apar până la o săptămână înainte de începerea uraganului, dar se întâmplă de cele mai multe ori între trei și cinci zile înainte de începerea uraganului. SUA utilizează două modele pentru a anticipa intensitatea uraganului; Sistemul global de predicții atmosferice globale al Statelor Unite ale Americii, sau NOGAPS, și modelul global al Oficiului Meteorologic al Regatului Unit. Sateliții cu tehnologie avansată de urmărire a vremurilor îi ajută să realizeze acest lucru. De exemplu, satelitul Dvoak captează imagini ale viitoarelor furtuni, pe măsură ce uraganul începe să se formeze, iar modelul NOGAPS le compară cu furtunile anterioare pentru o imagine exactă a intensității. Acest lucru, alături de introducerea datelor în programe de calculator specializate, are ca rezultat predicții. Pentru a se asigura că sunt mai exacte, avioanele zboară deasupra furtunilor pentru a le măsura. Acest lucru permite o prognoză mai bună de 24-48 de ore.
