Liliecii comunică între ei prin ecolocație, folosirea sunetelor foarte frecvente. Utilizarea sunetului permite liliecii să vizualizeze obiecte de orice dimensiune în mediul lor.
Liliecii creează sunete prin gură, dar unele lilieci produc sunete prin nas. Urechile lor sensibile ridică sunetul reflectând obiectele din jurul lor. Ei se bazează pe ecolocație nu numai pentru comunicare, ci și pentru navigație. Echocație le permite să recunoască dimensiunea oricărui obiect.Liliecii pot, de asemenea, determina distanța dintre lucruri în funcție de timpul necesar pentru ca sunetele reflectoare să ajungă la urechi. Liliecii emit ultrasunete consecutive, puternice, care fluctuează de la o frecvență înaltă la joasă. Acest lucru îi ajută să identifice cu ușurință și să captureze prada din apropiere și să evite obstacolele în cale.
Liliecii generează o rată incredibilă de 200 de impulsuri pe secundă la frecvențe extrem de ridicate, care sunt în mare măsură inaccesibile pentru urechea umană. Intervalul auditiv al oamenilor este de aproximativ 20 de hertzi până la 15 până la 20 kilohertzi, în funcție de vârstă. Dimpotrivă, liliecii au capacitatea de a auzi sunete de până la 110 kilohertzi în frecvență.Mai mult de 800 de specii de lilieci folosesc diferite modele de frecvență. Diferitele specii de lilieci folosesc intervale specifice de frecvență în funcție de împrejurimile și de tipul de pradă. Oamenii de stiinta pot identifica diverse specii prin ascultarea sunetelor de lilieci folosind detectori de bat.
